Ai avut vreodata senzatia ca esti napadita de confuzie in timpul citirii unei carti? Ai simtit ca te nauceste de-a dreptul fiecare rand care se perinda prin fata ochilor tai si iti transforma gandurile intr-o avalansa? Mie mi s-a intamplat cu cartea Forta iubirii de Sara Stridsberg.
„Forta iubirii” si sentimentul ca voi citi o poveste relativ obisnuita
Am avut o surpriza de proportii ca atunci cand am citit Intersectii de Daniel Zarnescu. Stii cum e! Se intampla ca atunci cand te astepti sa vezi lucrurile in alb si negru, apar alte culori care au menirea sa complice simplitatea. Dar nu-i asa? Mintea omului nu are ca sinonim vreo ecuatie simpla.
Constructia frazelor releva o similitudine care socheaza pe alocuri. Figuri de stil, dialoguri brute sunt elemente care imbraca tristetea, teama, iubirea. Autoarea foloseste un limbaj aproape sinistru care are ca scop constientizarea tuturor dedesubturilor unor minti ratacite.
Ma gandeam… n-as fi citit aceasta carte pe o plaja, stand relaxata pe un sezlong, sau intr-un mijloc de transport, locuri unde zgomotul m-ar fi perturbat.
Despre ce este „Forta iubirii”?
Actiunea cartii este plasata in Beckomberga, un spital de psihiatrie din Suedia, construit in 1932. La apogeul sau, acesta a fost casa a peste 2000 de pacienti, adunand laolalta alcoolicii, dependentii si orice alta persoana care reprezenta o amenintare pentru societate. Spitalul a fost inchis in 1995, odata cu schimbarea atitudinii fata de modul in care erau tratate bolile psihice.
Despre conexiunea dintre minte si suflet. Cum simte o minte ratacita?
Teama, tristetea, forta iubirii, intelegerea acesteia, fericirea pe care o da zona de confort sunt unele dintre sentimentele care tind sa produca furtuni.
Personajele ti se infatiseaza precum vantul cel mai puternic care aduce dupa el linistea.
Imagineaza-ti zgomotul pe care il fac valurile cand se lovesc de stabilopozi si apoi sentimentul pe care il ai cand privesti marea linistita.
Asa sunt ei. Oamenii pe care intalnesti in acel spital psihiatric.
Pe Jim il cunosti cu toate framantarile launtrice. Ii afli toata povestea vietii.
Nu cunosc o alta casa decat spitalul acesta.
…
Moartea nu ma vrea, oricum.
….
Nu stiu cum e sa iti fie bine.
…
Am trait prea intens si nu mi-am dorit niciodata sa traiesc. Nu intocmai.
De la dorinta asidua de a cauta fericirea la setea de cunoastere a iubirii, de la a gasi multumirea in ceea ce este si linistea pe care o da locul, de la teama de necunoscut si gandul de a pleca din viata, „Forta iubirii” este despre sinceritate bruta si destin.
Deci ce m-ar putea face sa raman? Ce m-ar uni de lume daca nu o funie, daca nu iubirea? Dar asa ceva nu exista si nu a existat niciodata..
Tu ai citit cartea? Cum ti s-a parut? Imi poti lasa parerea ta aici.
Cu drag, Nico. 🙂
